/ 81

cred ca, pana la urma, singurul lucru care merita scris e o descriere onesta a ceea ce se intampla.
povestile sunt minciuni.

/ 80

din nou anapanasati inainte de somn. din nou pacea aceea care se infiltreaza printre muschi si tendoane si face corpul sa fie fluid.

din nou dureri si oboseli si amanari.

as spune 'pierdere de timp' - asta daca as sti unde il pierd si daca, first of all, il am ca sa-l pot pierde in general. si daca nu cumva sunt timp, cum incearca sa ne convinga hdg. si in cazul asta chiar nu am cum sa-l pierd.

si asta ma linisteste.

/ 79

dar e gresit sa spun 'viata mea'. ca si 'viata care sunt eu'.
tot asa cum e gresit sa spun 'corpul meu'. ca si 'corpul care sunt eu'.

lucrurile astea sunt greu de spus clar. sunt si greu de simtit clar si distinct.

cat nu ma gandesc la ele, stiu cum sunt. cum ma gandesc, nu le mai stiu - cam asa zicea augustin despre timp, dar cred ca se poate generaliza.

dar ar fi prea facil sa incetez sa vorbesc si sa-mi iau poza aceea de intelept care tace si zambeste si arata cu degetul. as fi un cliseu intrupat, asa sunt pur si simplu un trup.

/ 78

lucruri care revin - dar revin altfel.
scrisul aici, de exemplu.
observarea respiratiei.
boli (care nu au trecut niciodata pana la capat).
frici si dorinte.

dar se incadreaza - toate - in alt context acum. viata mea are acum alta textura, subtil diferita - pentru ca am citit altceva anul asta, am comunicat cu unii oameni mai mult, am evitat sa comunic cu altii.

nu pot spune ca schimbarea a fost una radicala.
probabil, asa cum citeam undeva - j. krishnamurti, mi se pare - schimbarile sunt fie nesemnificative, si atunci cu greu le poti numi schimbari, fie totale - ca o moarte si o renastere ca ceva diferit, si atunci lasi totul in urma.

nu am lasat niciodata totul in urma.

/ 77

apoi:

o plimbare cu un om drag pana intr-un local in care toate mesele erau ocupate, si mi s-a parut ca am vazut alt om drag langa usa wc-ului si am trecut repede mai departe pentru ca ma emotionasem.

apoi:

amandoi, in picioare, la bar.
un tip voia sa se culce cu o tipa, ea voia doar sa se simta dorita. indiferent de cine.
si dansau impreuna, se sarutau, ea isi dadea in jos bretelele maioului, el o atingea pe sani.
apoi ea se dadea la o parte si el ii spunea ca vrea sa o ia acasa. era cu un prieten, ea era cu o prietena.
eu ma simteam responsabil pentru ceea ce se intampla, si anxios in continuare.
cand el se enerva, iesea afara, impreuna cu prietenul lui. cand intra din nou, o cauta cu privirea. odata ea si-a pus cardiganul si el n-a observat-o si a inceput s-o caute la wc.

apoi:

ea statea cu prietena ei si a aratat cu degetul spre alt tip, s-a asezat la masa, alaturi de el, si-a scos cardiganul si ii soptea ceva.
el nu-si schimbase pozitia, gesticula.
ea voia doar sa se simta dorita. indiferent de cine.

apoi:

disperat, tipul a cerut de la bar un servetel.
s-a dus la ea, a ridicat-o in picioare, s-au sarutat, a scris pe servetel un numar si a plecat.
eu ma simteam responsabil pentru ceea ce se intampla.
apoi m-am simtit usurat si mi-am zis 'nu s-a intamplat nimic'.

/ 76

azi:

anxietate toata ziua.
cineva care ma intreaba la telefon 'dar ce, esti nebun?'
cateva minute de anapanasati, spontan, intr-un local cu perne si mult fum.
3 cafele si 2 pachete de tigari.
intalnire cu un om drag. am vorbit despre levinas si husserl si etica. si despre cum a nu-ti impune dorintele celuilalt - dar a primi ce vine de la el sau ea, a lasa la o parte ceea ce crezi tu ca e bine si a incerca sa simti ce e bine pentru el sau ea - e singura etica pe care o cred valida.
dorinta de a scrie aici.

nimic planificat, niciun proiect, si nimic nu se leaga.
dar cine spune ca trebuie sa se lege?
cu cine sa se lege lucrurile?

coerenta apare abia atunci cand povestesc. cand imi povestesc ziua in cap, ea are coerenta. cand ma gandesc la ea, are coerenta.


si ultimele 3 zile - tinut palmele calde pe gat si pe abdomen inainte de somn. si aproape mi-a trecut raceala.