e superstraniu cand oamenii au o experienta pe care o eticheteaza "unitate" sau "absenta sinelui" - si dupa aceea incep sa faca o gramada de confuzii.
gen:
- "separarea e doar un gand" - no fucking way. "unitatea" nu e si ea "doar un gand"? fraza "separarea e doar un gand" nu e si ea "doar un gand"?
- "daca nu exista un eu separat, atunci nu exista nici altii" - no fucking way. exista corpuri. separate. si interdependente. si corpurile astea sunt numite, conventional, "eu" sau "altii".
people in spirituality don't know how to think.
probably they should read some logic.
but they would probably be too bored after the first paragraph.
'cause it isn't warm and fluffy.
doar atunci cand vad greseli de genul asta ma gandesc ca as vrea sa predau din nou. chiar si pe gratis. dar asta e "doar un gand".
Monday, May 27, 2013
/ 72
care e diferenta dintre vederea clara a lucrurilor asa cum sunt si dogma?
in ambele ti-ai dori ca altii sa vada si ei asta.
atunci cand vezi clar, ceea ce vezi te zguduie. dar poti si sa explici clar ceea ce ai vazut. sau ai simtit, de fapt, pentru ca vederea e o metafora.
si, cand asculti pe altcineva, de obicei, poti sa simti daca a simtit si el asta sau numai a citit despre.
dar cand e dogma, ii condamni pe cei care folosesc alte cuvinte si alte concepte, chiar daca vorbesc despre acelasi lucru.
si incepi sa faci greseli.
si sa confunzi.
si sa te tii cu dintii de ceea in ce crezi.
si sa te temi ca poti sa pierzi asta.
si sa te consideri superior celor care cred altceva.
si devii arogant (nu ca aroganta nu mi-ar fi simpatica, la cativa oameni dragi).
si nu-i intelegi pe cei care zic altceva decat ceea in ce crezi tu. crezi ca ii intelegi, dar nu.
esti ca ortodocsii fundamentalisti care aproape ca i-ar ucide pe gay, daca ar putea. si care zic ca persoanele gay nici nu sunt discriminate. dar de unde ar putea ei sa afle daca persoanele gay sunt discriminate sau nu decat de la un gay? si ar sta ei sa asculte, rabdator, un gay - sa-l intrebe cum se simte - daca se simte discriminat sau nu? sa-l intrebe ce si-ar dori de fapt?
cand ii vad pe oamenii astia, cu toate aerele lor de mari crestini, mi se face scarba.
dar ei sunt asa cum sunt - si asta inseamna ca nu pot fi altfel.
dar si oamenii care transforma insightul in dogma sunt asa cum sunt - si asta inseamna ca nu pot fi altfel.
si cand am scris cuvintele astea, a disparut toata incordarea si iritarea si nedumeririle din cauza carora am inceput sa scriu postarea asta.
asta pare sa fie efectul privirii directe la lucruri.
privesti - insightul te zguduie - apoi te linistesti - si totul se rezolva - si nu mai vrei sa schimbi nimic.
in ambele ti-ai dori ca altii sa vada si ei asta.
atunci cand vezi clar, ceea ce vezi te zguduie. dar poti si sa explici clar ceea ce ai vazut. sau ai simtit, de fapt, pentru ca vederea e o metafora.
si, cand asculti pe altcineva, de obicei, poti sa simti daca a simtit si el asta sau numai a citit despre.
dar cand e dogma, ii condamni pe cei care folosesc alte cuvinte si alte concepte, chiar daca vorbesc despre acelasi lucru.
si incepi sa faci greseli.
si sa confunzi.
si sa te tii cu dintii de ceea in ce crezi.
si sa te temi ca poti sa pierzi asta.
si sa te consideri superior celor care cred altceva.
si devii arogant (nu ca aroganta nu mi-ar fi simpatica, la cativa oameni dragi).
si nu-i intelegi pe cei care zic altceva decat ceea in ce crezi tu. crezi ca ii intelegi, dar nu.
esti ca ortodocsii fundamentalisti care aproape ca i-ar ucide pe gay, daca ar putea. si care zic ca persoanele gay nici nu sunt discriminate. dar de unde ar putea ei sa afle daca persoanele gay sunt discriminate sau nu decat de la un gay? si ar sta ei sa asculte, rabdator, un gay - sa-l intrebe cum se simte - daca se simte discriminat sau nu? sa-l intrebe ce si-ar dori de fapt?
cand ii vad pe oamenii astia, cu toate aerele lor de mari crestini, mi se face scarba.
dar ei sunt asa cum sunt - si asta inseamna ca nu pot fi altfel.
dar si oamenii care transforma insightul in dogma sunt asa cum sunt - si asta inseamna ca nu pot fi altfel.
si cand am scris cuvintele astea, a disparut toata incordarea si iritarea si nedumeririle din cauza carora am inceput sa scriu postarea asta.
asta pare sa fie efectul privirii directe la lucruri.
privesti - insightul te zguduie - apoi te linistesti - si totul se rezolva - si nu mai vrei sa schimbi nimic.
Monday, May 13, 2013
/ 71
cand atingi pe cineva si esti foartefoarte atent la ce spune, si la ce lasa in tine asta, la felul in care trupul tau reactioneaza la asta.
pana devine deprindere.
si daca devine deprindere, uiti.
si daca uiti, lucrurile se intampla pe automat.
ca si cum inainte, cand erai foartefoarte atent, nu tot pe automat se intampla.
totul se intampla pentru ca inainte s-a intamplat altceva.
inclusiv atentia ta de acum.
pana devine deprindere.
si daca devine deprindere, uiti.
si daca uiti, lucrurile se intampla pe automat.
ca si cum inainte, cand erai foartefoarte atent, nu tot pe automat se intampla.
totul se intampla pentru ca inainte s-a intamplat altceva.
inclusiv atentia ta de acum.
Subscribe to:
Posts (Atom)