/ 70

kallikles, in gorgias al lui platon, are o teorie minunata despre dorinte.


un pic de background, intai.

in timpul dialogului, socrate propune o metafora.

omul e ca un fel de vas. cel cumpatat e un vas bun, fara gauri. cel necumpatat e un vas gaurit. satisfacerea dorintelor e ca umplerea vaselor. cel cumpatat isi umple vasul si, pentru ca nu se scurge nimic, ramane plin. in schimb cel necumpatat e sortit sa se umple mereu, pentru ca totul se scurge din el.

si prezenta dorintelor, adica absenta obiectului dorit, adica a fi un vas gol, inseamna durere.

dorintele sunt o lipsa, ceva care trebuie umplut. cu asta sunt de acord si socrate, si interlocutorul lui din finalul dialogului, kallikles.

numai ca daca pentru socrate placerea / fericirea inseamna a fi plin, a nu-ti mai dori nimic, pentru kallikles o viata de felul asta e tipul de existenta de care au parte pietrele si arborii.

placerea e procesul prin care te umpli, nu starea de a fi umplut.

si kallikles e de acord sa curga oricat - numai sa se poata umple, cu un influx puternic. sa nu fie niciodata plin, dar sa poata simti placerea umplerii. sa nu stagneze, sa nu se opreasca. sa suporte orice durere, pentru a maximiza placerea.

numai ca nu e vorba neaparat de satisfacerea imediata a dorintelor. a te umple imediat ce simti golul. asta daca inteleg bine ceea ce zice el.

omul perfect, cel cu adevarat demn de numele de om, sugereaza el (ceea ce traducatorii numesc virtuos - dar pentru greci virtutea insemna doar excelenta, nu avea neaparat o conotatie morala) e cel care isi lasa dorintele sa creasca.

e cel care, atunci cand vrea ceva, asteapta. asteapta ca dorintele lui sa devina suficient de puternice.

si, atunci cand nu se mai poate stapani, actioneaza. orice l-ar costa asta.

nu se teme nici de durerea abstinentei prelungite, nici de eventualele consecinte ale actiunii lui.

si daca nu actioneaza, inseamna ca dorinta n-a fost suficient de intensa.


am facut introducerea asta ca sa spun ca azi, probabil, dorinta mea n-a fost suficient de intensa.

pentru ca, daca ar fi fost, ar fi pus stapanire pe mine.

si as fi actionat.

si nu mi-ar fi pasat de consecinte.

pentru ca ceea ce descrie kallikles nu e omul perfect, ci omul pur si simplu.