hedonismul rational / egoist al lui socrate (reluat, intr-o forma sau alta, de la epicur la mill si pana acum).
viata buna se reduce la calculul placerilor si durerilor. al consecintelor placute / neplacute ale actiunilor de acum. si, atunci cand o actiune va avea consecinte neplacute care depasesc placerea de moment, ea trebuie evitata.
socrate ii spune lui protagoras ca arta care te ajuta sa faci asta e arta masurarii.
a evaluarii comparative a lucrurilor.
si arta asta e un tip de cunoastere - "cunoasterea binelui si a raului".
si atunci cand un om stie ce e cu adevarat placut - nu doar pe moment, dar ceea ce va avea consecinte placute in viitor (si, in consecinta, si ceea ce e neplacut) - el nu poate sa faca ceva despre care stie ca nu-i va face bine, daca nu e fortat sa faca lucrul acela.
daca suntem suficient de atenti, aici nu e vorba de o "alegere constienta" sau "rationala" - dar de o "tiranie a ratiunii", un "dictat" al ei - care ne face sa alegem placerea de lunga durata. sa nu putem sa facem in mod constient ceva ce stim ca ne facem rau - daca facem asta socrate spune ca suntem nebuni, irationali, lipsiti de virtute. (nu ca asta ar fi mare insulta pentru noi acum).
dar evaluarea comparativa a placerii si durerii nu e arta - e o deprindere.
pe care o obtii daca esti suficient de atent la ceea ce se intampla cu corpul tau.
interesant stilul asta de viata.
desi eu fac un pic altceva.
dar, cumva, poate fi tradus in termenii astia, pus in termenii astia, and it kind of makes sense.
Wednesday, February 27, 2013
Monday, February 25, 2013
/ 64
nu e nicio diferenta intre "mine" si "alti oameni".
singura diferenta e intre "trupul asta" si "alte trupuri".
nu exista nici "eu", nici "alti oameni"
"trupul asta" si "alte trupuri" exista in relatie - unul datorita altora, unul prin altele, unul continua sa fie pentru ca altul nu mai e, unul e asa cum e pentru ca a interactionat cu altele, si altele l-au afectat, au lasat urme.
niciunul nu exista in mod autonom.
singura diferenta e intre "trupul asta" si "alte trupuri".
nu exista nici "eu", nici "alti oameni"
"trupul asta" si "alte trupuri" exista in relatie - unul datorita altora, unul prin altele, unul continua sa fie pentru ca altul nu mai e, unul e asa cum e pentru ca a interactionat cu altele, si altele l-au afectat, au lasat urme.
niciunul nu exista in mod autonom.
/ 63
dorinta sa faci ceva.
dorinta ca ceva sa se intample.
dorinta ca toate sa se intample in mod natural.
ezitarea cand vrei sa faci ceva.
ezitarea cand nu stii daca o sa se intample.
ezitarea daca sa faci asta sau nu - pentru ca "toate trebuie sa se intample in mod natural".
si trupul care se chinuie.
"dorim infinit de mult sa ne departam infinit de mult de ceea ce dorim".
dorinta ca ceva sa se intample.
dorinta ca toate sa se intample in mod natural.
ezitarea cand vrei sa faci ceva.
ezitarea cand nu stii daca o sa se intample.
ezitarea daca sa faci asta sau nu - pentru ca "toate trebuie sa se intample in mod natural".
si trupul care se chinuie.
"dorim infinit de mult sa ne departam infinit de mult de ceea ce dorim".
Wednesday, February 13, 2013
/ 62
"o mica practica spirituala interesanta e sa incerci sa dai drumul acestei reprezentari interne [a fetei]. e simplu: fiind constient de ceea ce se intampla, incepi sa relaxezi toate tensiunile musculare din fata. toate! una cate una, ochii, obrajii, gura, fruntea, pana simti ca nu se cheltuie niciun pic de energie care sa mentina vreo zona a fetei tale.
oamenii vor arata diferit facand asta. unii vor arata extrem de obositi, altii vor arata superfericiti, altii vor arata lipsiti de orice expresie. totusi, felul in care arati e exact ceea ce n-are nicio treaba cu practica asta.
am observat ca sentimentul sinelui e intim legat de expresiile faciale. reprezentarea vizuala interna a fetei nutreste sentimentul existentei tale ca entitate individuala, separata fizic de tot restul. relaxand si dand drumul nevoii de a te prezenta adecvat lumii exterioare prin expresii faciale, sentimentul sinelui poate incepe sa devina mai usor, vaporos si transparent. e ca si cum ar incepe, incet, sa se contopeasca cu spatiul, pana ramane doar sentimentul unei deschideri ce nu opreste nimic."
http://www.integralmonastery.com/2011/01/facing-reality.html
oamenii vor arata diferit facand asta. unii vor arata extrem de obositi, altii vor arata superfericiti, altii vor arata lipsiti de orice expresie. totusi, felul in care arati e exact ceea ce n-are nicio treaba cu practica asta.
am observat ca sentimentul sinelui e intim legat de expresiile faciale. reprezentarea vizuala interna a fetei nutreste sentimentul existentei tale ca entitate individuala, separata fizic de tot restul. relaxand si dand drumul nevoii de a te prezenta adecvat lumii exterioare prin expresii faciale, sentimentul sinelui poate incepe sa devina mai usor, vaporos si transparent. e ca si cum ar incepe, incet, sa se contopeasca cu spatiul, pana ramane doar sentimentul unei deschideri ce nu opreste nimic."
http://www.integralmonastery.com/2011/01/facing-reality.html
Sunday, February 10, 2013
/ 61
cand faci ceva, o faci doar pentru ca esti afectat, intr-un fel sau altul.
pentru ca ceva lasa urme in tine.
mangai pe cineva care plange pentru ca suferinta lui lasa urme in tine, te misca.
altfel doar ai sta si te-ai uita.
asa cum te invata sa faci cei care zic "trebuie doar sa privesti fara sa intervii. sa reprimi orice reactie. sa nu judeci gandurile, doar sa le examinezi".
nici eu nu spun ca trebuie sa le judeci. doar sa le lasi sa fie. si sa ramai deschis. dispus sa fii afectat.
nici macar nu trebuie sa faci asta, asta se intampla cand nu interferezi cu ceea ce este. cu ceea ce se simte.
cu viata care se simte pe sine, si pur si simplu isi face treaba.
pentru ca ceva lasa urme in tine.
mangai pe cineva care plange pentru ca suferinta lui lasa urme in tine, te misca.
altfel doar ai sta si te-ai uita.
asa cum te invata sa faci cei care zic "trebuie doar sa privesti fara sa intervii. sa reprimi orice reactie. sa nu judeci gandurile, doar sa le examinezi".
nici eu nu spun ca trebuie sa le judeci. doar sa le lasi sa fie. si sa ramai deschis. dispus sa fii afectat.
nici macar nu trebuie sa faci asta, asta se intampla cand nu interferezi cu ceea ce este. cu ceea ce se simte.
cu viata care se simte pe sine, si pur si simplu isi face treaba.
Saturday, February 9, 2013
/ 60
inceputul ne-judecarii e atunci cand iti dai seama ca tot ce faci tu, tot ce esti tu, toate reactiile tale vin din experiente anterioare.
daca experientele ar fi fost altele, ai fi actionat si tu altfel, dar nu sunt altele, nu pot sa fie altele, nu pot sa fie decat ceea ce au fost, nu poti actiona decat asa cum actionezi.
prin urmare, tot ce face altcineva vine din experiente anterioare.
daca experientele acelea anterioare ar fi fost altele, atunci si actiunile lui ar fi fost altele.
daca experientele tale ar fi fost aceleasi cu ale lui, daca ai fi fost in locul lui, in trupul lui, atunci ai fi actionat si tu exact la fel ca el.
si cand iti dai seama de asta, nu-l mai judeci pe altul.
suferinta poate ramane, dezamagirea poate ramane, felul in care esti afectat poate ramane, dar judecata dispare, judecata nu mai are sens.
daca experientele ar fi fost altele, ai fi actionat si tu altfel, dar nu sunt altele, nu pot sa fie altele, nu pot sa fie decat ceea ce au fost, nu poti actiona decat asa cum actionezi.
prin urmare, tot ce face altcineva vine din experiente anterioare.
daca experientele acelea anterioare ar fi fost altele, atunci si actiunile lui ar fi fost altele.
daca experientele tale ar fi fost aceleasi cu ale lui, daca ai fi fost in locul lui, in trupul lui, atunci ai fi actionat si tu exact la fel ca el.
si cand iti dai seama de asta, nu-l mai judeci pe altul.
suferinta poate ramane, dezamagirea poate ramane, felul in care esti afectat poate ramane, dar judecata dispare, judecata nu mai are sens.
/ 59
trupul asta reactioneaza la tot.
la cuvintele altora.
la atingerile altora.
la zgomotul masinilor de afara.
la cat de poluat e aerul.
la loviturile pe care le-am primit cand eram mic.
la cuvintele pe care le vad pe ecran.
la suferinta altor trupuri.
si fiecare reactie o determina pe urmatoarea.
cum sa mai spui ca existi autonom?
la cuvintele altora.
la atingerile altora.
la zgomotul masinilor de afara.
la cat de poluat e aerul.
la loviturile pe care le-am primit cand eram mic.
la cuvintele pe care le vad pe ecran.
la suferinta altor trupuri.
si fiecare reactie o determina pe urmatoarea.
cum sa mai spui ca existi autonom?
Thursday, February 7, 2013
/ 58
eu nu sunt nici trist, nici fericit, nici singur, nici obosit.
eu nu sunt nicicum.
in trupul asta se simte tristete sau fericire sau singuratate sau oboseala.
nu e cineva care le simte.
"cineva" apare abia cand trupul asta incepe sa vorbeasca despre ele, sa-i povesteasca cuiva despre ele, sa se gandeasca la ele.
"cineva" e produs de limbaj. si exista numai in sensul in care exista limbajul.
eu nu sunt nicicum.
in trupul asta se simte tristete sau fericire sau singuratate sau oboseala.
nu e cineva care le simte.
"cineva" apare abia cand trupul asta incepe sa vorbeasca despre ele, sa-i povesteasca cuiva despre ele, sa se gandeasca la ele.
"cineva" e produs de limbaj. si exista numai in sensul in care exista limbajul.
Wednesday, February 6, 2013
/ 57
suferinta e ceea ce se intampla in trup si in minte, si tu te impotrivesti.
e ceea ce nu poti opri, pentru ca nu poti opri si nici incepe nimic.
lucrurile incep si se opresc de la sine.
comentariul perpetuu: "suferinta te invata, suferinta e buna, e un aliat, nu trebuie sa te impotrivesti la nimic, cand te doare si tu te impotrivesti asta e rezistenta si scindare". comentariul perpetuu face inca o scindare.
ceea ce spune comentariul perpetuu e ca trebuie sa fii altfel decat esti.
comentariul perpetuu e fuga de ceea ce se intampla in trup. cei carora le place asta o numesc "transcendenta".
e ceea ce nu poti opri, pentru ca nu poti opri si nici incepe nimic.
lucrurile incep si se opresc de la sine.
comentariul perpetuu: "suferinta te invata, suferinta e buna, e un aliat, nu trebuie sa te impotrivesti la nimic, cand te doare si tu te impotrivesti asta e rezistenta si scindare". comentariul perpetuu face inca o scindare.
ceea ce spune comentariul perpetuu e ca trebuie sa fii altfel decat esti.
comentariul perpetuu e fuga de ceea ce se intampla in trup. cei carora le place asta o numesc "transcendenta".
Tuesday, February 5, 2013
/ 56
cand dormi, nu e niciun subiect si niciun control.
trupul respira, sangele circula, vin vise - asa cum, cand esti treaz, vin ganduri.
cand esti treaz, nu e niciun subiect si niciun control.
doar un gand in plus - gandul ca esti subiect si esti in control.
trupul respira, sangele circula, vin vise - asa cum, cand esti treaz, vin ganduri.
cand esti treaz, nu e niciun subiect si niciun control.
doar un gand in plus - gandul ca esti subiect si esti in control.
Monday, February 4, 2013
/ 55
un trup e ceea ce se poate atinge pe sine si-i poate atinge pe altii.
trupului astuia ii place sa atinga si sa fie atins.
sa simta.
sa se simta.
si daca ii place, cauta pretexte sa faca asta, cauta cu cine sa faca asta, mintea stie ca trupului ii place si, cand presupune ca asta va fi acceptat, cand e cu oameni deschisi, incearca sa le propuna diferite moduri de a atinge si de a fi atins, dar nu intotdeauna, pentru ca mintea se teme ca trupul va fi respins, si daca trupul va fi respins el nu va obtine placere, si atunci mintea se va simti vinovata, si ea nu vrea sa se simta vinovata.
uneori mintea si trupul se aliaza.
uneori mintea si trupul se simt impreuna.
uneori mintea si trupul se simt una.
trupului astuia ii place sa atinga si sa fie atins.
sa simta.
sa se simta.
si daca ii place, cauta pretexte sa faca asta, cauta cu cine sa faca asta, mintea stie ca trupului ii place si, cand presupune ca asta va fi acceptat, cand e cu oameni deschisi, incearca sa le propuna diferite moduri de a atinge si de a fi atins, dar nu intotdeauna, pentru ca mintea se teme ca trupul va fi respins, si daca trupul va fi respins el nu va obtine placere, si atunci mintea se va simti vinovata, si ea nu vrea sa se simta vinovata.
uneori mintea si trupul se aliaza.
uneori mintea si trupul se simt impreuna.
uneori mintea si trupul se simt una.
Sunday, February 3, 2013
/ 54
cand faci ceva sistematic, si asta devine deprindere, si te simti dator sa faci asta iarasi si iarasi si iarasi.
asta e una din formele eternei reintoarceri.
numai ca e forma rea, forma care te chinuie, forma care te distruge.
forma ei autentica e atunci cand se intampla ceva, si ai lasa lucrul acela sa se intample iarasi si iarasi si iarasi.
din simplul motiv ca asta e ceea ce se intampla, nu ceea ce faci tu.
asta e ceea ce e, nu ceea ce faci tu.
tu nu faci nimic, doar lasi sa se intample ceea ce nu poate sa nu se intample.
asta e una din formele eternei reintoarceri.
numai ca e forma rea, forma care te chinuie, forma care te distruge.
forma ei autentica e atunci cand se intampla ceva, si ai lasa lucrul acela sa se intample iarasi si iarasi si iarasi.
din simplul motiv ca asta e ceea ce se intampla, nu ceea ce faci tu.
asta e ceea ce e, nu ceea ce faci tu.
tu nu faci nimic, doar lasi sa se intample ceea ce nu poate sa nu se intample.
/ 53
orice spunem despre Dumnezeu se transforma intr-un nou idol, intr-o imagine, in ceva ce sta in fata noastra, la care ne uitam, si ne zicem "woooow" sau "un asemenea dumnezeu nu merita sa cred in el".
tot ce zicem despre Dumnezeu, zicem de fapt despre noi.
rupem o parte din noi si incepem s-o consideram entitate distincta.
singurul mod in care, pentru mine, are sens sa ma gandesc la Dumnezeu e ca la Cel care mi-a dat viata.
pentru ca nu eu sunt sursa propriei mele vieti.
si nici parintii mei.
pentru ca viata nu inseamna procese chimice care se desfasoara in celulele trupului astuia - viata o simt atunci cand ma simt simtind.
e ceea ce simt cand ma simt pe mine.
asta e ceea ce se cheama autoafectivitate.
si nu eu sunt sursa vietii pe care o simt in trup si in minte si in inima. inseamna ca sursa e in alta parte. si sursa asta o numesc Dumnezeu.
si incerc, cat de tare pot, sa nu am o imagine despre ea.
apropo, imi place mai tare sa-i spun Ea decat El. pentru ca a da viata, a iubi si a avea grija sunt mai curand ceva care fac femeile.
si daca tot Dumnezeu e dincolo de orice concept, inseamna ca si a spune despre Dumnezeu ca e un El e fals. a spune ca e o Ea e la fel de fals, dar mai aproape de ceea ce simt eu ca fiind viata.
tot ce zicem despre Dumnezeu, zicem de fapt despre noi.
rupem o parte din noi si incepem s-o consideram entitate distincta.
singurul mod in care, pentru mine, are sens sa ma gandesc la Dumnezeu e ca la Cel care mi-a dat viata.
pentru ca nu eu sunt sursa propriei mele vieti.
si nici parintii mei.
pentru ca viata nu inseamna procese chimice care se desfasoara in celulele trupului astuia - viata o simt atunci cand ma simt simtind.
e ceea ce simt cand ma simt pe mine.
asta e ceea ce se cheama autoafectivitate.
si nu eu sunt sursa vietii pe care o simt in trup si in minte si in inima. inseamna ca sursa e in alta parte. si sursa asta o numesc Dumnezeu.
si incerc, cat de tare pot, sa nu am o imagine despre ea.
apropo, imi place mai tare sa-i spun Ea decat El. pentru ca a da viata, a iubi si a avea grija sunt mai curand ceva care fac femeile.
si daca tot Dumnezeu e dincolo de orice concept, inseamna ca si a spune despre Dumnezeu ca e un El e fals. a spune ca e o Ea e la fel de fals, dar mai aproape de ceea ce simt eu ca fiind viata.
Saturday, February 2, 2013
/ 52
cand invidiezi lifestyle-urile altora.
cand vrei sa fii altcineva, in alta vreme, in alt trup, cu alta minte.
cand vrei sa fii o fata dintr-un club din bristol in care canta massive attack la inceputul anilor '90.
cand vrei sa fii un taoist heterodox care sta ani in sir pe un munte din china si cauta substante pe care sa le consume ca sa transforme ceva in chimia organismului lui.
cand vrei sa fii cineva care spune "da" la orice i se spune, si tace, si asculta, si e iubit pentru asta, si ajungi sa traiesti intr-un apartament inchiriat de cineva care vrea numai sa vorbeasca cu tine, o data pe saptamana, fara sa-l judeci si fara sa-l acuzi.
cand vrei sa fii altcineva, in alta vreme, in alt trup, cu alta minte.
dorintele astea, scenariile astea, sunt tot tu. la fel de tu ca si durerea din abdomen, amortirea picioarelor, atingerea degetelor pe tastatura.
derularea scenariilor astora in comentariul perpetuu e ceea ce, acum, nu poti sa nu fii.
cand vrei sa fii altcineva, in alta vreme, in alt trup, cu alta minte.
cand vrei sa fii o fata dintr-un club din bristol in care canta massive attack la inceputul anilor '90.
cand vrei sa fii un taoist heterodox care sta ani in sir pe un munte din china si cauta substante pe care sa le consume ca sa transforme ceva in chimia organismului lui.
cand vrei sa fii cineva care spune "da" la orice i se spune, si tace, si asculta, si e iubit pentru asta, si ajungi sa traiesti intr-un apartament inchiriat de cineva care vrea numai sa vorbeasca cu tine, o data pe saptamana, fara sa-l judeci si fara sa-l acuzi.
cand vrei sa fii altcineva, in alta vreme, in alt trup, cu alta minte.
dorintele astea, scenariile astea, sunt tot tu. la fel de tu ca si durerea din abdomen, amortirea picioarelor, atingerea degetelor pe tastatura.
derularea scenariilor astora in comentariul perpetuu e ceea ce, acum, nu poti sa nu fii.
Friday, February 1, 2013
/ 51
sa te lasi in voia a ceva.
a unei idei care ti se pare importanta.
a dorintei simtite in trup.
inteleg oamenii care fac asta, si uneori simt asta si in mine.
sa nu trebuiasca sa controlezi nimic, sa decizi nimic, mai ales cand iti dai seama ca orice control, orice decizie nu sunt decat iluzii.
asta usureaza.
e ca atunci cand am venit dupa 10 zile de vipassana si spatele meu era drept, fara scolioza obisnuita, pentru ca nu ma apasau grijile - grijile apasa, asta se simte in trup, si spatele se indoaie, ca atunci cand te ghemuiesti in pozitie fetala, ca sa te protejezi.
a unei idei care ti se pare importanta.
a dorintei simtite in trup.
inteleg oamenii care fac asta, si uneori simt asta si in mine.
sa nu trebuiasca sa controlezi nimic, sa decizi nimic, mai ales cand iti dai seama ca orice control, orice decizie nu sunt decat iluzii.
asta usureaza.
e ca atunci cand am venit dupa 10 zile de vipassana si spatele meu era drept, fara scolioza obisnuita, pentru ca nu ma apasau grijile - grijile apasa, asta se simte in trup, si spatele se indoaie, ca atunci cand te ghemuiesti in pozitie fetala, ca sa te protejezi.
/ 50
traim intr-o societate idolatra.
o societate care spune ca unii oameni sunt ireprosabili.
si ca ceea ce spun ei e ireprosabil.
si ca trebuie sa tinzi si tu spre asta, sa fii ireprosabil, sa nu-ti spuna lumea ca esti aiurea si sa nu ai tu de ce sa-ti spui ca esti aiurea.
dar de ce ai reprosa ceva cuiva, tie inclusiv, in the first place?
poti spune doar lucrurile asa cum sunt, si daca spui lucrurile asa cum sunt, mai conteaza ca cineva iti reproseaza ca te legi de vaca lor sacra? cand de fapt tu nu te legi de nimic, doar spui ce vezi?
si de ce e vaca lor sacra pentru ei - cand e o simpla vaca?
o societate care spune ca unii oameni sunt ireprosabili.
si ca ceea ce spun ei e ireprosabil.
si ca trebuie sa tinzi si tu spre asta, sa fii ireprosabil, sa nu-ti spuna lumea ca esti aiurea si sa nu ai tu de ce sa-ti spui ca esti aiurea.
dar de ce ai reprosa ceva cuiva, tie inclusiv, in the first place?
poti spune doar lucrurile asa cum sunt, si daca spui lucrurile asa cum sunt, mai conteaza ca cineva iti reproseaza ca te legi de vaca lor sacra? cand de fapt tu nu te legi de nimic, doar spui ce vezi?
si de ce e vaca lor sacra pentru ei - cand e o simpla vaca?
Subscribe to:
Posts (Atom)