Sunday, January 5, 2014

/ 81

cred ca, pana la urma, singurul lucru care merita scris e o descriere onesta a ceea ce se intampla.
povestile sunt minciuni.

/ 80

din nou anapanasati inainte de somn. din nou pacea aceea care se infiltreaza printre muschi si tendoane si face corpul sa fie fluid.

din nou dureri si oboseli si amanari.

as spune 'pierdere de timp' - asta daca as sti unde il pierd si daca, first of all, il am ca sa-l pot pierde in general. si daca nu cumva sunt timp, cum incearca sa ne convinga hdg. si in cazul asta chiar nu am cum sa-l pierd.

si asta ma linisteste.

Saturday, January 4, 2014

/ 79

dar e gresit sa spun 'viata mea'. ca si 'viata care sunt eu'.
tot asa cum e gresit sa spun 'corpul meu'. ca si 'corpul care sunt eu'.

lucrurile astea sunt greu de spus clar. sunt si greu de simtit clar si distinct.

cat nu ma gandesc la ele, stiu cum sunt. cum ma gandesc, nu le mai stiu - cam asa zicea augustin despre timp, dar cred ca se poate generaliza.

dar ar fi prea facil sa incetez sa vorbesc si sa-mi iau poza aceea de intelept care tace si zambeste si arata cu degetul. as fi un cliseu intrupat, asa sunt pur si simplu un trup.

/ 78

lucruri care revin - dar revin altfel.
scrisul aici, de exemplu.
observarea respiratiei.
boli (care nu au trecut niciodata pana la capat).
frici si dorinte.

dar se incadreaza - toate - in alt context acum. viata mea are acum alta textura, subtil diferita - pentru ca am citit altceva anul asta, am comunicat cu unii oameni mai mult, am evitat sa comunic cu altii.

nu pot spune ca schimbarea a fost una radicala.
probabil, asa cum citeam undeva - j. krishnamurti, mi se pare - schimbarile sunt fie nesemnificative, si atunci cu greu le poti numi schimbari, fie totale - ca o moarte si o renastere ca ceva diferit, si atunci lasi totul in urma.

nu am lasat niciodata totul in urma.

Thursday, January 2, 2014

/ 77

apoi:

o plimbare cu un om drag pana intr-un local in care toate mesele erau ocupate, si mi s-a parut ca am vazut alt om drag langa usa wc-ului si am trecut repede mai departe pentru ca ma emotionasem.

apoi:

amandoi, in picioare, la bar.
un tip voia sa se culce cu o tipa, ea voia doar sa se simta dorita. indiferent de cine.
si dansau impreuna, se sarutau, ea isi dadea in jos bretelele maioului, el o atingea pe sani.
apoi ea se dadea la o parte si el ii spunea ca vrea sa o ia acasa. era cu un prieten, ea era cu o prietena.
eu ma simteam responsabil pentru ceea ce se intampla, si anxios in continuare.
cand el se enerva, iesea afara, impreuna cu prietenul lui. cand intra din nou, o cauta cu privirea. odata ea si-a pus cardiganul si el n-a observat-o si a inceput s-o caute la wc.

apoi:

ea statea cu prietena ei si a aratat cu degetul spre alt tip, s-a asezat la masa, alaturi de el, si-a scos cardiganul si ii soptea ceva.
el nu-si schimbase pozitia, gesticula.
ea voia doar sa se simta dorita. indiferent de cine.

apoi:

disperat, tipul a cerut de la bar un servetel.
s-a dus la ea, a ridicat-o in picioare, s-au sarutat, a scris pe servetel un numar si a plecat.
eu ma simteam responsabil pentru ceea ce se intampla.
apoi m-am simtit usurat si mi-am zis 'nu s-a intamplat nimic'.

/ 76

azi:

anxietate toata ziua.
cineva care ma intreaba la telefon 'dar ce, esti nebun?'
cateva minute de anapanasati, spontan, intr-un local cu perne si mult fum.
3 cafele si 2 pachete de tigari.
intalnire cu un om drag. am vorbit despre levinas si husserl si etica. si despre cum a nu-ti impune dorintele celuilalt - dar a primi ce vine de la el sau ea, a lasa la o parte ceea ce crezi tu ca e bine si a incerca sa simti ce e bine pentru el sau ea - e singura etica pe care o cred valida.
dorinta de a scrie aici.

nimic planificat, niciun proiect, si nimic nu se leaga.
dar cine spune ca trebuie sa se lege?
cu cine sa se lege lucrurile?

coerenta apare abia atunci cand povestesc. cand imi povestesc ziua in cap, ea are coerenta. cand ma gandesc la ea, are coerenta.


si ultimele 3 zile - tinut palmele calde pe gat si pe abdomen inainte de somn. si aproape mi-a trecut raceala.

Sunday, July 21, 2013

/ 75

toate simturile, in acelasi timp.

unul predomina o vreme, dar toate raman in fundal.

spatele atinge speteaza fotoliului - ceafa atinge speteaza fotoliului - corpul laptopului atinge abdomenul si coapsele - pleoapele se ating - buzele se ating.

apoi, cand deschid ochii, lumina si obiecte.

/ 74

"a dori sa ramai in activitati care sa nu-ti solicite atentie si efort" - asta pare sa fie mood-ul predominant al oamenilor cu care ma intalnesc.

a evita lucrurile care te consuma.

a evita lucrurile care cer de la tine mai mult decat esti dispus sa oferi.

a fi comod.

a nu rezista mult, a rabda putin, apoi a fugi.

a prefera activitati care pot sa-ti lase mintea sa fuga la altceva. la reverii.

pare suficient de sanatos asta.

Monday, May 27, 2013

/ 73

e superstraniu cand oamenii au o experienta pe care o eticheteaza "unitate" sau "absenta sinelui" - si dupa aceea incep sa faca o gramada de confuzii.

gen:

- "separarea e doar un gand" - no fucking way. "unitatea" nu e si ea "doar un gand"? fraza "separarea e doar un gand" nu e si ea "doar un gand"?

- "daca nu exista un eu separat, atunci nu exista nici altii" - no fucking way. exista corpuri. separate. si interdependente. si corpurile astea sunt numite, conventional, "eu" sau "altii".

people in spirituality don't know how to think.

probably they should read some logic.

but they would probably be too bored after the first paragraph.

'cause it isn't warm and fluffy.

doar atunci cand vad greseli de genul asta ma gandesc ca as vrea sa predau din nou. chiar si pe gratis. dar asta e "doar un gand".

/ 72

care e diferenta dintre vederea clara a lucrurilor asa cum sunt si dogma?

in ambele ti-ai dori ca altii sa vada si ei asta.

atunci cand vezi clar, ceea ce vezi te zguduie. dar poti si sa explici clar ceea ce ai vazut. sau ai simtit, de fapt, pentru ca vederea e o metafora.

si, cand asculti pe altcineva, de obicei, poti sa simti daca a simtit si el asta sau numai a citit despre.

dar cand e dogma, ii condamni pe cei care folosesc alte cuvinte si alte concepte, chiar daca vorbesc despre acelasi lucru.

si incepi sa faci greseli.

si sa confunzi.

si sa te tii cu dintii de ceea in ce crezi.

si sa te temi ca poti sa pierzi asta.

si sa te consideri superior celor care cred altceva.

si devii arogant (nu ca aroganta nu mi-ar fi simpatica, la cativa oameni dragi).

si nu-i intelegi pe cei care zic altceva decat ceea in ce crezi tu. crezi ca ii intelegi, dar nu.

esti ca ortodocsii fundamentalisti care aproape ca i-ar ucide pe gay, daca ar putea. si care zic ca persoanele gay nici nu sunt discriminate. dar de unde ar putea ei sa afle daca persoanele gay sunt discriminate sau nu decat de la un gay? si ar sta ei sa asculte, rabdator, un gay - sa-l intrebe cum se simte - daca se simte discriminat sau nu? sa-l intrebe ce si-ar dori de fapt?

cand ii vad pe oamenii astia, cu toate aerele lor de mari crestini, mi se face scarba.

dar ei sunt asa cum sunt - si asta inseamna ca nu pot fi altfel.

dar si oamenii care transforma insightul in dogma sunt asa cum sunt - si asta inseamna ca nu pot fi altfel.

si cand am scris cuvintele astea, a disparut toata incordarea si iritarea si nedumeririle din cauza carora am inceput sa scriu postarea asta.

asta pare sa fie efectul privirii directe la lucruri.

privesti - insightul te zguduie - apoi te linistesti - si totul se rezolva - si nu mai vrei sa schimbi nimic.

Monday, May 13, 2013

/ 71

cand atingi pe cineva si esti foartefoarte atent la ce spune, si la ce lasa in tine asta, la felul in care trupul tau reactioneaza la asta.

pana devine deprindere.

si daca devine deprindere, uiti.

si daca uiti, lucrurile se intampla pe automat.

ca si cum inainte, cand erai foartefoarte atent, nu tot pe automat se intampla.

totul se intampla pentru ca inainte s-a intamplat altceva.


inclusiv atentia ta de acum.

Thursday, March 21, 2013

/ 70

kallikles, in gorgias al lui platon, are o teorie minunata despre dorinte.


un pic de background, intai.

in timpul dialogului, socrate propune o metafora.

omul e ca un fel de vas. cel cumpatat e un vas bun, fara gauri. cel necumpatat e un vas gaurit. satisfacerea dorintelor e ca umplerea vaselor. cel cumpatat isi umple vasul si, pentru ca nu se scurge nimic, ramane plin. in schimb cel necumpatat e sortit sa se umple mereu, pentru ca totul se scurge din el.

si prezenta dorintelor, adica absenta obiectului dorit, adica a fi un vas gol, inseamna durere.

dorintele sunt o lipsa, ceva care trebuie umplut. cu asta sunt de acord si socrate, si interlocutorul lui din finalul dialogului, kallikles.

numai ca daca pentru socrate placerea / fericirea inseamna a fi plin, a nu-ti mai dori nimic, pentru kallikles o viata de felul asta e tipul de existenta de care au parte pietrele si arborii.

placerea e procesul prin care te umpli, nu starea de a fi umplut.

si kallikles e de acord sa curga oricat - numai sa se poata umple, cu un influx puternic. sa nu fie niciodata plin, dar sa poata simti placerea umplerii. sa nu stagneze, sa nu se opreasca. sa suporte orice durere, pentru a maximiza placerea.

numai ca nu e vorba neaparat de satisfacerea imediata a dorintelor. a te umple imediat ce simti golul. asta daca inteleg bine ceea ce zice el.

omul perfect, cel cu adevarat demn de numele de om, sugereaza el (ceea ce traducatorii numesc virtuos - dar pentru greci virtutea insemna doar excelenta, nu avea neaparat o conotatie morala) e cel care isi lasa dorintele sa creasca.

e cel care, atunci cand vrea ceva, asteapta. asteapta ca dorintele lui sa devina suficient de puternice.

si, atunci cand nu se mai poate stapani, actioneaza. orice l-ar costa asta.

nu se teme nici de durerea abstinentei prelungite, nici de eventualele consecinte ale actiunii lui.

si daca nu actioneaza, inseamna ca dorinta n-a fost suficient de intensa.


am facut introducerea asta ca sa spun ca azi, probabil, dorinta mea n-a fost suficient de intensa.

pentru ca, daca ar fi fost, ar fi pus stapanire pe mine.

si as fi actionat.

si nu mi-ar fi pasat de consecinte.

pentru ca ceea ce descrie kallikles nu e omul perfect, ci omul pur si simplu.

Friday, March 15, 2013

/ 69

cand am legaturi cu cineva, legaturile acelea nu fac altceva decat sa ma lege.

nu ca in absenta lor as fi liber sau autonom.

libertatea / autonomia sunt imposibile - toate lucrurile sunt interdependente si exista unul prin altul, unul datorita altuia, se modifica unul pe altul, se intretin unul pe altul, you know?

dar legaturile leaga.

relatiile leaga.

si asta nu e ceva rau.

e doar ceva ce am remarcat.

si am zambit, si mi-am scarpinat obrazul.

Wednesday, March 13, 2013

/ 68

intrebarea mea favorita.

ar fi ok daca ar trebui sa mor peste 30 de secunde?

daca ar trebui sa mor peste un an, s-ar schimba ceva?

peste 10 ani?

nu s-ar schimba nimic.

ar fi perfect ok sa mor chiar acum, in timp ce scriu asta.

si poate ar fi mai simplu pentru mine sa fie asa.

trupul asta nu s-ar chinui.

si nu ar chinui pe nimeni.

gandul la moarte e cel mai bun lucru.

cel putin unul dintre cele mai bune.

iti arata unde esti.

Tuesday, March 12, 2013

/ 67

senzatia ca pierd timpul.

ca ar trebui sa fac lucruri importante.

sa citesc platon.

sa scriu.

sa fac sex cu v.

sa-mi observ respiratia inainte de somn si senzatiile in fiecare minut cat sunt treaz.

sa ajut oamenii.

de fiecare data cand apar gandurile astea, ele ma fac sa fug spre un eu proiectat undeva in viitor. sa-mi imaginez / construiesc / proiectez un eu care e bun si frumos pentru ca face lucruri bune si frumoase: citeste platon, scrie, face sex, mediteaza si ajuta oamenii.

nu pur si simplu un trup care sta intins si nu-i pasa nici macar de el, daramite de "lucrurile importante".

pentru cine importante, by the way?

/ 66

cand te atingi cu cineva foarte drag.

ii treci degetele prin par, ii atingi fruntea, obrajii, pleoapele si stati fata in fata, de o parte si de alta a mesei din local.

si asteptati, impreuna, si nu stii ce o sa se intample.

si refuzi toate gandurile care-ti vin.

si dureaza asa pana nu stii ce sa mai faci, si-ti retragi degetele, si-ti aprinzi o tigara.

si nu stii ce sa mai faci, pentru ca apare frica.

si-ti spui ca nu trebuie sa faci nimic.

Wednesday, February 27, 2013

/ 65

hedonismul rational / egoist al lui socrate (reluat, intr-o forma sau alta, de la epicur la mill si pana acum).

viata buna se reduce la calculul placerilor si durerilor. al consecintelor placute / neplacute ale actiunilor de acum. si, atunci cand o actiune va avea consecinte neplacute care depasesc placerea de moment, ea trebuie evitata.

socrate ii spune lui protagoras ca arta care te ajuta sa faci asta e arta masurarii.

a evaluarii comparative a lucrurilor.

si arta asta e un tip de cunoastere - "cunoasterea binelui si a raului".

si atunci cand un om stie ce e cu adevarat placut - nu doar pe moment, dar ceea ce va avea consecinte placute in viitor (si, in consecinta, si ceea ce e neplacut) - el nu poate sa faca ceva despre care stie ca nu-i va face bine, daca nu e fortat sa faca lucrul acela.

daca suntem suficient de atenti, aici nu e vorba de o "alegere constienta" sau "rationala" - dar de o "tiranie a ratiunii", un "dictat" al ei - care ne face sa alegem placerea de lunga durata. sa nu putem sa facem in mod constient ceva ce stim ca ne facem rau - daca facem asta socrate spune ca suntem nebuni, irationali, lipsiti de virtute. (nu ca asta ar fi mare insulta pentru noi acum).

dar evaluarea comparativa a placerii si durerii nu e arta - e o deprindere.

pe care o obtii daca esti suficient de atent la ceea ce se intampla cu corpul tau.

interesant stilul asta de viata.

desi eu fac un pic altceva.

dar, cumva, poate fi tradus in termenii astia, pus in termenii astia, and it kind of makes sense.

Monday, February 25, 2013

/ 64

nu e nicio diferenta intre "mine" si "alti oameni".

singura diferenta e intre "trupul asta" si "alte trupuri".

nu exista nici "eu", nici "alti oameni"

"trupul asta" si "alte trupuri" exista in relatie - unul datorita altora, unul prin altele, unul continua sa fie pentru ca altul nu mai e, unul e asa cum e pentru ca a interactionat cu altele, si altele l-au afectat, au lasat urme.

niciunul nu exista in mod autonom.

/ 63

dorinta sa faci ceva.

dorinta ca ceva sa se intample.

dorinta ca toate sa se intample in mod natural.

ezitarea cand vrei sa faci ceva.

ezitarea cand nu stii daca o sa se intample.

ezitarea daca sa faci asta sau nu - pentru ca "toate trebuie sa se intample in mod natural".

si trupul care se chinuie.

"dorim infinit de mult sa ne departam infinit de mult de ceea ce dorim".

Wednesday, February 13, 2013

/ 62

"o mica practica spirituala interesanta e sa incerci sa dai drumul acestei reprezentari interne [a fetei]. e simplu: fiind constient de ceea ce se intampla, incepi sa relaxezi toate tensiunile musculare din fata. toate! una cate una, ochii, obrajii, gura, fruntea, pana simti ca nu se cheltuie niciun pic de energie care sa mentina vreo zona a fetei tale.

oamenii vor arata diferit facand asta. unii vor arata extrem de obositi, altii vor arata superfericiti, altii vor arata lipsiti de orice expresie. totusi, felul in care arati e exact ceea ce n-are nicio treaba cu practica asta.

am observat ca sentimentul sinelui e intim legat de expresiile faciale. reprezentarea vizuala interna a fetei nutreste sentimentul existentei tale ca entitate individuala, separata fizic de tot restul. relaxand si dand drumul nevoii de a te prezenta adecvat lumii exterioare prin expresii faciale, sentimentul sinelui poate incepe sa devina mai usor, vaporos si transparent. e ca si cum ar incepe, incet, sa se contopeasca cu spatiul, pana ramane doar sentimentul unei deschideri ce nu opreste nimic."

http://www.integralmonastery.com/2011/01/facing-reality.html